Diagnoza locuirii: lipsa unei locuinţe şi locuirea în condiţii precare

Fisier: 

dan-adrian-diagnoza-locuirii.pdf

Autor: Adrian Dan (coordonator)

Asigurarea accesului la o locuire adecvată reprezintă adesea o pre-condiţie pentru exercitarea multor altor drepturi fundamentale de care trebuie să beneficieze orice individ. A nu avea acces la o locuire adecvată reprezintă probabil cea mai serioasă manifestare a excluziunii sociale. A nu avea o locuinţă este sinonim cu sărăcia extremă, reprezentând în fapt mai mult decât o contingenţă de viaţă, ci forma extremă a unui deficit de mijloace şi oportunităţi (Guvernul României, 2002). Pentru cei care nu au o locuinţă sau condiţii de locuire adecvate, este aproape imposibil să-şi valorifice potenţialul ca membri activi ai societăţii, cum ar fi să aibă o slujbă sau să-şi îngrijească copiii. Cu alte cuvinte, asigurarea accesului la locuire decentă reprezintă fundamentul realizării unei societăţi echitabile în care fiecare individ poate să aibă un rol activ. În acest sens, se poate spune că accesul la locuire reprezintă elementul principal al incluziunii sociale.