Lucrarea de faţă tratează problematica veniturilor populaţiei din perspectiva modului de constituire şi a inegalităţii distribuţiei lor. Demersul vizează evoluţia opţiunilor ideologice care au guvernat repartiţia resurselor la nivelul populaţiei, ca şi pe cea a inegalităţilor de venit. Analiza se derulează pe două planuri: unul teoretic-metodologic, însoţit de o succintă observare a situaţiei pe plan internaţional şi unul particularizat, pentru cazul României după anul 1990. Conjugarea acestor aspecte oferă specificitate lucrării şi acoperă un spaţiu puţin abordat în aria de cercetare social-economică din România. Alegerea perioadei de după 1990 este justificată de profundele schimbări pe care le-a traversat economia şi societatea românească în acest timp. Faptul că, în paralel, opţiunile ideologice privind repartiţia resurselor s-au modelat semnificativ şi pe plan mondial, sub impactul evoluţiilor economice şi sociale, constituie un argument suplimentar. Analiza îşi propune să păstreze un echilibru între o abordare sectorială, specifică structurii veniturilor şi una sintetică, cum este cea a evoluţiei inegalităţii venitului total, evitând prea multe detalii în privinţa modelării mecanismelor de constituire a diferitelor surse (mai ales în plan internaţional), dar şi riscul unui prea ridicat nivel de generalitate, în cel de-al doilea caz. Teza este structurată pe patru capitole.Primul capitol este destinat aproape în întregime schimbărilor survenite în principiile şi mecanismele care au guvernat distribuţia şi redistribuţia la nivelul veniturilor populaţiei în ultimul secol, paralel cu formarea şi dezvoltarea statului bunăstării. Au fost avute în vedere necesitatea apariţiei măsurilor social protective, diversitatea formelor de protecţie socială a indivizilor, modelarea definirii acesteia sub impactul dezvoltării economice, sociale şi politice, dar şi finanţarea protecţiei sociale, ca mecanism de susţinere, şi totodată factor al schimbării principiilor care guvernează repartiţia resurselor. Capitolul se încheie cu o descriere generală a evoluţiei statului bunăstării românesc, de la primele măsuri cu caracter protectiv la caracteristicile actuale. Aspecte sectoriale mai detaliate sunt discutate în secţiunea a doua a capitolului 3.În cel de-al doilea capitol o primă parte este dedicată identificării surselor de venit din perpectivă teoretic-metodologică, cu menţionarea specificului românesc după 1990, bazat pe experienţa de cercetare a autorului. În cadrul secţiunii dedicate constituirii veniturilor, mecanismele de formare a principalelor surse de venit -salariile, pensiile, respectiv venitul (minim) garantat- şi modul în care acestea s-au modelat au beneficiat de o atenţie deosebită. Un subcapitol este dedicat prezentării indicatorilor specifici veniturilor populaţiei şi a metodologiilor aplicabile în măsurarea inegalităţilor. În cadrul acestora este detaliată cea care se bazează pe utilizarea indicelui Gini. Pentru calculul acestuia în lucrare este utilizată o formulă derivată din cea a coeficienţilor de concentraţie, după modelul utilizat de B. Milanoviç (WB, 1998), într-un studiu privind evoluţia inegalităţilor în ţările central est-europene, pre şi post momentul tranziţiei, studiu care nu include însă România.În secţiunea dedicată inegalităţilor economice contemporane sunt urmărite succint tendinţele internaţionale, cele specifice statelor bunăstării, ca şi cele specifice ţărilor în tranziţiei. Capitolele 3 şi 4 sunt dedicate exclusiv contextului românesc. Caracteristicile economiei româneşti, ale nivelului de trai şi ale impozitării privind forţa de muncă după 1990, realizate în prima parte a capitolului 3, definesc un cadru util înţelegerii analizelor ulterioare privind evoluţia principalelor surse de venit al populaţiei (care constituie tema celei de-a doua secţiuni a capitolului 3), ca şi a inegalităţilor de venit (cărora le este dedicat capitolul 4). Datele utilizate în capitolul 3 sunt cele oficiale ale instituţiilor de specialitate, prelucrate de autor în acord cu specificul temei. Ultimul capitol este în bună măsură un capitol concluziv, urmărind schimbările în structura, dar mai ales în inegalitatea veniturilor populaţiei din România, diferenţiat pe grupe mari sau surse importante de venit, în acord cu clasificarea prezentată în capitolele anterioare. Demersul se bazează pe două tipuri de surse de date. Pe de-o parte sunt datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică (INS), privind caracteristicile generale ale distribuţiei veniturilor şi pe de alta, prelucrările autorului după date INS, provenind din anchetele anuale în gospodării. Folosind datele referitoare la anii 1995, 2000 şi 2002, pe baza metodologiei prezentate în anexa lucrării şi a celei aplicată de Milanoviç în studiul creşterii inegalităţilor în ţările CEE, a fost identificată evoluţia inegalităţii veniturilor populaţiei din România, distinct între 1995 şi 2000, respectiv 2000 şi 2002. Paralel, s-a urmărit măsurarea inegalităţii distribuţiei diferitelor surse şi determinarea influenţei lor asupra inegalităţii veniturilor totale, ceea ce constituie o abordare inedită în peisajul cercetărilor în domeniul inegalităţilor de venit din România.
