Institutia protectiei consumatorilor din România.

Fisier: 

institutia-protectiei-consumatorilor-din-romania.pdf

Reforma instituţională declanşată în România, după anul 1989, a înglobat şi domeniul protecţiei consumatorului. În spaţiul public românesc, au luat fiinţă şi s-au afirmat diverse instituţii noi cu atribuţii specifice, care nu existau înainte de anul 1989.
Instituţia protecţiei consumatorilor din România a fost însă atât de subdimensionată în anii socialismului - din perspectivă teoretică, metodologică, conceptuală şi practic - operativă - încât, în mod inerent, multe dintre intervenţiile reformatoare absolut necesare au vizat, în diverse etape, teoria formei fără fond - teorie cu o istorie destul de veche în spaţiul socio-cultural şi economic autohton.
După anul 1990, prin creşterea complexităţii societăţii româneşti şi prin contactul mai larg al populaţiei din România cu realităţile civilizaţiilor occidentale, exigenţele consumatorilor au început nu numai să crească, dar şi să se exprime mult mai liber. Cu toate acestea, mentalităţile unor mase largi de consumatori din ţara noastră, ca de altfel, şi cele ale multor agenţi economici autohtoni, au încă de parcurs paşi importanţi în direcţia realizării unui comerţ modern şi civilizat. Anii lungi de promovare a ideologiei socialiste au pledat, mai curând, în favoarea descurajării oricărei iniţiative în promovarea calităţii în diversele sfere ale vieţii sociale. Chiar dacă, după schimbarea regimului politic comunist, s-au produs unele mutaţii radicale în plan instituţional, vechile reflexe şi mentalităţi ale lucrătorilor din domeniul asistării calităţii bunurilor şi serviciilor, ca şi din cel al protecţiei consumatorilor nu s-au schimbat încă.