Ce fel de bunăstare îşi doresc românii? Despre legitimitatea politicilor sociale în România.

Fisier: 

malina-voicu-ce-fel-de-bunastare-isi-doresc-romanii.pdf

Abstract: Trecere de la economia planificata la cea de piata, de la proprietatea de stat la cea privata, de la centralism la descentralizare si autonomie in sectorul economic si administrativ a determinat necesitatea redefinirii coordonatelor sistemului romanesc de furnizare a bunastarii. De asemenea, schimbarea profilului social al riscului precum si aparitia unor probleme sociale noi au contribuit o data in plus la nevoia de a construi un nou regim care sa asigure bunastarea populatiei. Reconstructia acestui regim nu se poate face insa fara sa se tina cont de optiunile si atitudinile populatiei. Lipsa suportului social pentru o anumita politica o face greu de implementat si poate duce la erodarea legitimitatii de care se bucura guvernarea si regimul politic in general.Aceasta lucrare isi propune sa raspunda la doua intrebari: care este profilul regimului de bunastare considerat ca ideal de catre populatia Romaniei? Si care sunt factorii care determina optiunea pentru un anumit regim de furnizare a bunastarii in tara noastra la ora actuala? Ceea ce imi propun este sa identific o fateta a ceea ce Rawls (1973) numeste idealul social, care reprezinta "conceptia asupra societatii, viziunea asupra felului in care diferite scopuri ale cooperarii sociale trebuie intelese". Aceasta fateta este reprezentata de regimul ideal al bunastarii in viziunea romanilor. Un al doilea obiectiv vizeaza identificarea factorilor care influenteaza aceasta optiune.In fapt, problematica abordata vizeaza legitimitatea regimului de bunastare si suportul social de care acesta se bucura in Romania. In analiza legitimitatii am optat pentru o definitie a conceptului cat larg acceptata in stiintele sociale, conform careia "legitimitatea implica capacitatea sistemului politic de a produce si mentine credinta ca institutiile politice existente sunt cele mai potrivite sau singurele potrivite pentru societate" (Lipset, 1959, p. 86). Daca suportul social este cel care ne spune daca un obiect este considerat a fi bun sau rau de catre populatie, legitimitatea este cea care ne indica de ce este considerat astfel. Cu alte cuvinte, lucrarea de fata incearca, pe de o parte, sa identifice punctele considerate a fi bune sau rele de catre populatie in ceea ce priveste sistemul de furnizare a bunastarii si, pe de alta parte, isi propune sa vada care este baza legitimitatii politicilor sociale. Precizam ca abordarea noastra porneste de la premisa ca legitimitatea unui regim de bunastare este una de tip rational, in termeni weberieni, si nu efectul traditiei sau al carismei.