Ne putem găsi fericirea în muncă?

În urmă cu câțiva ani, Adunarea Generală a ONU a decis ca 20 martie să fie un moment de sărbătoare. Sărbătorim Ziua Mondială a Fericirii. ICCV celebrează cu această ocazie, propunând o serie de postări despre fericire și bunăstare subiectivă. Vă propunem perspective diferite, semnate de cercetători ai Institutului.

În postarea de față, dr. Ana Maria Preoteasa vorbește despre satisfacția cu condițiile de muncă.

Ne putem găsi fericirea în muncă?

În decursul timpului modul societățile s-au raportat la ideea de muncă s-a modificat continuu. În Grecia antică munca era pentru sclavi iar cetățenii își permiteau "să lenevească". În perioada comunistă munca, valoare supremă a societății, a devenit obligatorie pentru toți iar clasa proletară era conducătoare. În perioada de după 1989 lucrurile s-au schimbat. Transformările din perioada tranziției către economia de piață au făcut ca piața muncii să se recontureze fiind caracterizată de locuri de muncă prost plătite, adesea cu contracte nesigure sau chiar fără contract.

În sociologie ideea de fericire în muncă se studiază folosind concepte mai ușor măsurabile ca satisfacția sau mulțumirea. Este vorba despre părerile subiective ale oamenilor față de locul lor de muncă. În ultimii ani studii internaționale au inclus întrebări referitoare la acest subiect și s-au putut realiza analize comparative între țările europene. O cercetare realizată în 2015 care a măsurat satisfacția cu condițiile de muncă arată că România are o proporție mare a persoanelor care se declară satisfăcute dar se situează pe unul dintre ultimele locuri din Europa în ceea ce privește ponderea celor foarte satisfăcuți (vezi grafic). Opiniile sunt subiective, dacă ne uităm însă la indicatorii de calitate a condițiilor de muncă vom vedea că România se află printre țările cu cele mai slabe condiții de muncă din Europa. Dar aprecierea subiectivă indică doar mulțumirea celor care muncesc în legătură cu locurile lor de muncă.

(Sursa: European Working Conditions Survey 2015, Eurofound)

În societatea modernă, noi oamenii considerăm că munca ne aduce în primul rând bani și siguranța zilei de mâine. La prima vedere credem că un salariu mare ne oferă automat și bucuria de a munci. Studiile din domeniul sociologiei ocupării au arătat că și alți factori sunt importanți pentru a explica satisfacția cu locul de muncă: capacitatea de decizie sau posibilitatea de a echilibra munca cu timpul petrecut în afara muncii. Dar oare putem să fim fericiți doar pentru că muncim? În literatura științifică există o întrebare parafrază Muncim ca să trăim sau trăim ca să muncim? Sunt persoane dedicate muncii lor, atât de absorbite de carieră încât trăiesc doar pentru munca lor și sunt fericiți prin munca lor. Un exemplu este cazul artiștilor sau a celor care au profesii liberale și care își iau energia și motivația intrinsec din natura muncii lor.

=====================

Postările vor continua luni, când vă vom vorbi între altele despre despre satisfacție și migrație.

Precendetele postări din serie sunt:

• Elena Zamfir, Indicatori subiectivi de satisfacție cu viața și posibilități de măsurare a fericirii
• Bogdan Voicu, Cât de fericiți sunt românii?