Cât de fericiți sunt românii?

În urmă cu câțiva ani, Adunarea Generală a ONU a decis ca 20 martie să fie un moment de sărbătoare. Sărbătorim atunci Ziua Mondială a Fericirii. ICCV celebrează cu această ocazie, propunând o serie de postări despre fericire și bunăstare subiectivă. Vă propunem perspective diferite, semnate de cercetători ai Institutului.

În postarea de față, Bogdan Voicu vorbește despre evoluția bunăstării subiective în România.

Cât de fericiți sunt românii?

De 3-4 decenii se vorbește din ce în ce mai mult despre bunăstarea subiectivă ca despre una dintre țintele esențiale ale modului de organizare a societății. Aceasta presupune un mix în care oamenii se autodefinesc drept fericiți, satisfăcuți cu viața (sau față de viață, conform unei dileme reieșită dintr-o conversație recentă pe Facebook).

Ținta cu pricina este azi preluată ca atare de către state și entități transnaționale ca element central al obiectivelor lor.

Problema bunăstării subiective este determinarea sa culturală. Oamenii sunt de regulă atât de fericiți cât cultura satisfacției de unde trăiesc le-o permite. Suntem socializați în interiorul unor norme sociale care ne învață pas cu pas pe unde se află nivelul nostru de fericire. În medie, societățile umane tind să mențină a lor satisfacție în jurul aceluiași punct, fără a cunoaște suișuri sau coborâșuri imediate. Schimbările apar, dar devin vizibile la distanțe lungi în timp.

Satisfacția și fericirea oscilează în același ritm. O arată primul grafic de mai jos. Găsim în el indicații privind evoluția bunăstării subiective în România postcomunistă. Am folosit în acest sens date din sondaje de opinie precum European Values Study, Word Values Survey, Eurbarometru și Romanian Election Studies. Se observă că, indiferent de cum i-am întreba pe oameni cât de mulțumiți sau de fericiți sunt, pe orice scală, există o stabilitate deosebită în ultimii 15 ani, cu mici oscilații, dublate de un trend ușor crescător. Aproximativ între 60 și 70% dintre români sunt mai degrabă fericiți decât nefericiți.

Mai interesant este însă să ne uităm la cum arată românii în raport cu alții. Mai întâi ne comparăm cu alte șase țări și privim la evoluția în timp, dată de Eurobarometre (este vorba aici doar de satisfacția cu viața). Observăm același trend ușor crescător, dar și faptul că distanța față de ceilalți rămâne relativ constantă (ne aproprim însă de Italia). Suntem departe de Suedia sau Germania, dar aproape de Italia și Bulgaria.

Harta ultimă ne plasează clar în partea mai nemulțumită a Uniunii Europene. Cu cât o țară este colorată într-un verde mai intens, cu atât locuitorii ei sunt în medie mai mulțumiți cu viața lor.

Postarea aceasta se oprește aici. Am dorit ca, profitând de Ziua Fericirii, să reamintesc faptul că nu trăim într-o societate tocmai mulțumită, deși majoritatea se declară mai degrabă satisfăcuți de felul în care arată viața lor. Comparația cu alte societăți europene ne este defavorabilă. Putem însă încheia optimist: suntem pe un trend ascendent.

=====================

Postările vor continua duminică și luni, când vă vom vorbi între altele despre satisfacție și muncă, precum și despre satisfacție și migrație.

Pentru a revedea prima postare din serie, puteți accesa acest link.